Anul 1905 a fost considerat un „an miraculos”. Albert Einstein a publicat trei articole și o anexă, revoluționând complet modul în care fizicienii înțelegeau lumea și punând bazele teoriei relativității. În același an, a elaborat cea mai vestită ecuație din istoria fizicii și, probabil, cea pe care o vedem adesea ștanțată pe cele mai multe tricouri: E=mc2. Energia este egală cu masă înmulțită cu viteză luminii la pătrat. Masă se poate transformă într-o uriașă sursă de energie; din această idee vor lua naștere proiectul Manhattan și bombă atomică. Einstein a avut un rol fundamental în acel program ale cărui consecințe l-au urmărit tot restul vieții.
Viziunile sale absolut noi asupra naturii luminii au reprezentat punctul de pornire al fizicii cuantice, una din cele mai moderne teorii, care reprezintă o adevărată provocare pentru gândirea logică și ne pune la încercare spiritul practic în cel mai înalt grad. Când intrăm mai adânc în lumea fantastică a cuanticii, descoperim imediat fapte extraordinare: obiectele pot există în mai multe locuri în același timp, ceea ce pare solid este vacuum etc. Aceste paradoxuri, semănând cu niște koanuri, demontează total structurile noastre mentale și dau naștere unei stări de „confuzie”, care este anticamera gândirii creative. Meritul lui Allan Percy este de a fi reunit 85 de pilule de înțelepciune din gândirea lui Einstein și de a le fi tradus în limbajul psihologiei cotidiene, că începuturi de soluții practice pentru a relativiza preocupările, pentru a rezolva problemele și pentru a găși formulă cea mai simplă și mai puternică cu scopul de a ne împlini propria existența.
